Expozitie pentru cei care nu cred ca o fotografie e o simpla redare a realitatii pe pelicula de 35 mm sau in pixeli. Brasov, Casa Baiulescu, Mediateca franceza. Autor: George Rosu.
Ce m-a incantat cel mai tare:
schita pentru fotografia cu John Lennon stergandu-si ochelarii; schita pentru fotografia lui Cioran, langa intrarea in cimitirul vesel de la Sapanta, Kafka cu al lui mar verde, nasturele cazut de pe sacoul lui Joe DiMaggio (ce se pregatea sa mearga la inmormantarea lui Marilyn Monroe); schita cu Fernandel rontaind alune in plin soare dupa ora 12, pe o strada din Paris al carui nume s-a schimbat intre timp, si multe altele (ca de exemplu presupusul pix al lui Nichita Stanescu). In ipotetica fotografie cu Lennon, citat: Yoko e in fundal (Yoko e mereu in fundal). Incheiat citatul.
S-ar putea ca unii sa se minuneze ce vrea sa insemne o schitza fotografica cu un mort (ca doar se stie, Lennon a fost impuscat, n-a supravietuit, doar cativa lunatici il mai vad pe strazile din New York, asa cum Elvis e des intalnit la Las Vegas). Prin urmare, s-ar putea intreba oamenii cuminti, la ce bun o schita daca omul in cauza nu se mai poate fotografia, fiind disparut de pe fatza pamantului. Expozitia nu este pentru dansii.
Chiar la intrare te intampina o serie fotografica cu, citat, viata unui porumbel din momentul primului zbor pana in momentul in care si-a pierdut (sau si-a aruncat) o pana. Incheiat citatul. Numita pana este expusa la loc de cinste, mai exact e atarnata in aer. Cand se deschide usa (curent) se balangane usor, ca in adierea vantului.
Se mai poate vedea un mic Salon de fotografie imprumutata, dar deja aici e altceva de povestit si de privit.
No comments:
Post a Comment