Thursday, March 2, 2017

Cum să te pregăteşti pentru dictatură



Expoziţie - începând din 2 martie, la Cărtureşti Cluj.

Ghid practic de folosit în cazul în care statul democratic se va transforma într-unul dictatorial. Da, sună a distopie (sau nu?).

M-am născut în Republica Socialistă România, pe vremea lui Ceauşescu, într-un oraş care pe vremuri se numea Stalin. Am copilărit într-o perioadă când puteai să faci puşcărie dacă ascultai un anumit post de radio. Se ştie că mulţi au fost închişi doar pentru că au avut în casă cărţi interzise, sau pentru că rudele ori prietenii lor erau „duşmani de clasă“.

Azi, mass-media internaţională e plină de ştiri alarmante despre politicieni care vor să îngrădească drepturile omului. Nu întâmplător, una dintre cele mai căutate cărţi este „1984“, de George Orwell.
Sper ca ghidul meu să rămână un exerciţiu de imaginaţie, un scenariu exagerat.

Alina Andrei

SOLILOCVIU/ Oameni care vorbesc singuri


Soliloquy (lat. Solus "alone" + loquat "to speak"): "a person's conversation with themselves".

I often see people talking on the street alone. Strangers gesticulating widely or obsessively moving their lips, holding conversations with themselves or with imaginary characters. Others singing songs that I was trying to recognize. Some were weeping and screaming.

Almost every time, the reaction of other passers by was a mixture of amazement, amusement and slight superiority. After all, the people who talk to themselves are perceived as crazy / abnormal, and the ones that observe the scene consider themselves mentally healthy / normal. The bigger the city, the more often you can see people talking to themselves on the street.

The paper-people in the exhibition are drawn and cut out paper-replicas of real people I've seen over the years in different cities. Some of them really looked ill. Others seemed to be talking to themselves just because of stress, and some (more rarely) seemed actually happy.

P.S. It happens to me to laugh, sometimes, being alone on the street.








Monday, November 21, 2016

SOLILOCVIU/ Oameni care vorbesc singuri



















SOLILOCVIU
Oameni care vorbesc singuri

SOLILÓCVIU (lat. solus „singur” + loqui „a vorbi”): „conversația unei persoane cu sine însăși“.

Am văzut des pe stradă oameni care vorbeau singuri. Necunoscuţi care gesticulau larg sau doar mişcau obsesiv din buze, care purtau conversaţii cu ei înşişi ori cu personaje imaginare. Alţii fredonau melodii pe care încercam să le recunosc. Câţiva plângeau şi ţipau.

Aproape de fiecare dată, reacţia altor trecători care îi priveau pe vorbitori a fost de uimire, combinată cu amuzament şi o uşoară superioritate. La urma urmei cel care vorbeşte singur e perceput ca fiind nebun/anormal, iar cel care priveşte scena se consideră sănătos psihic/normal. Cu cât e mai mare un oraş, cu atât mai des poţi să vezi pe stradă oameni care vorbesc singuri.

Oamenii de hârtie din expoziţie sunt replici desenate şi decupate din hârtie ai unora reali, pe care i-am văzut de-a lungul timpului, în diferite oraşe. Pe feţele unora se vedea clar că sunt bolnavi. Alţii păreau că vorbesc singuri doar din cauza stresului, iar unii, mai rar, păreau de fapt fericiţi.

P.S. Mie mi se întâmplă să mai râd uneori pe stradă, de una singură.

Saturday, November 12, 2016

DRAWING REPORTAGE, NOW AND HERE






























DRAWING REPORTAGE, NOW AND HERE
Alina Andrei (RO)
Matthias Beckmann (DE)
Alex Bodea (RO)
Oliver East (UK)
Christine Gedeon (USA/SY)
Martin Kohout (CZ)
Pia Linz (DE)
Feliks Topolski (PL)
/
Curated by Alex Bodea
07-13.11.2016
Lateral ArtSpace, Fabrica de Pensule